Imi doream de mult să ajung la Balcic. Nu apuc să-mi exprim mai apăsat dorința că, hop, descopăr în programul excursiilor Oameni mulțumiți, o ocazie chiar în locul dorit de mine. Mulțumită de descoperire, mă hotărăsc să împart bucuria cu o verișoară de-a soțului meu. Zis și făcut. Verișoara, asemenea mie este încântată peste măsură de oportunitate.

Pe drum, admirăm peisajul. Nu prididim să ne minunăm de macii în floare care ne însoțesc pe tot traseul. Din discuțiile cu vecinele noastre de scaun din autocar descoperim cu uimire că și dînsele au aceeași relație de rudenie ca și noi. Mai întâi ajungem la Nessebar. Ne cazăm, mâncăm, ne bucurăm de muzică și distracție. Ca de obicei schimb păreri cu vecinele noastre de masă. Vă place? întreb eu tovarășele de drum, entuziasmată de condiții și atmosferă. Mie îmi place, e frumos, răspunde vecina de scaun, nu-i așa dragă, o întreabă ea și pe însoțitoarea sa. Ce să-mi placă?răspunde acru verișoara soțului interlocutoarei mele. Cred că este obosită, îmi explic eu în sinea mea,reacția femeii.

Ziua următoare pornim spre Balcic. Ghida Rodica, ne face o prezentare remarcabilă despre locul încărcat de istoria noastră interbelică. Vremea ține cu noi. Avem la dispoziție două ore. Începem cu grădinile. Când și când ne intersectăm cu apropiatele noastre din autocar. Ce frumuseți, remarcăm eu și verișoara soțului meu, încântate. Adevărat, minunat, răspundea vecina mea de scaun. Din politețe vecina își întreabă și însoțitoarea. Îți place și ție, verișoară? Nu! răspunde și de această dată laconic întrebata.

Ultimul popas la Cap Kaliakra. Nu ne lăsăm pradă oboselii și mergem să admirăm iar ciudățenia și frumusețea locului. Remarc că vecina mea de scaun este neînsoțită. Mă bag în seamă politicos și o întreb: verișoara a rămas la autocar? Este obosită? De parcă atât aștepta, vecina de scaun se confesează cu năduf: Ce obosită? Ce a cărat pietre de moară?Zice că nu-i place nimic. Tac, înțelept. Și când mă gândesc, măi doamnă, că io i-am făcut cadou excursia asta! mai răbufnește cu amărăciune femeia. Ei, lăsați, nu vă necăjiți. Avem nevoie și de nemulțumiți printre noi, zic eu. Așa, pentru echilibru.