Vă vine sau nu să credeți, și de n-am fost, tot am fost și eu în Deltă cu mulțumiții mei dragi, în ultima excursie. Cum se poate? Iacă așa, se poate. Ca în oglindă, sau ca în vis. Ești și aici, dar și acolo. Așa m-am simțit încă de când am văzut programul excursiei. Am avut convingerea că voi fi și eu alături de voi, chiar dacă nu fizic.

Ca să fiu sigură am început să scriu câteva amintiri pentru voi din experiențele mele din Deltă. Experiențe pe care am avut privilegiul să le trăiesc de-a lungul vremii. Prima oară am ajuns în Deltă pe la paisprezece ani. Habar nu aveam despre ce este vorba. Nu peisajele, natura sau oamenii m-au impresionat la prima experiență. Ci mersul cu șalupa până la locul în care urma să stau o vacanță. Apoi, pe seară, pe ponton, priveam fascinată la vapoarele de marfă sau pasageri care erau într-un dute-vino necontenit pe brațul Sulina, și muream de frica broaștelor care mă conduceau până acolo. Și, ca o coincidență, prima imagine care îmi parvine pe FB, este șalupa care îi aștepta pe mulțumiți, așa cum zice Florina.

Apoi, albumul cu peisajele superbe, ale Andreei, mi-au adus în suflet excursiile cu colegii de facultate la reîntâlnirile de cincisprezece și treizecisicinci de ani de la terminarea facultații. Prilej cu care am putut să beneficiem și de căldura, ospitalitatea și bunul simț al oamenilor Deltei.

Pozele cu momentele de la petrecerea de seară, mi-au amintit de chermezele care se organizau la unitatea aceea din Deltă, care se ocupa cu prelucrarea stufului, pentru cei care munceau și trăiau în acel colț uitat de lume.

Și da, tot în Deltă am avut bucuria și fericirea de a descoperi marea cea mare,ca și voi. Constat aceeași stare și la voi, în pozele postate de la Gura Portiței. Despre saramura de crap, ce să vă mai povestesc. Sunt sigură că v-ați gândit și voi la mine. Dacă nu, ne luăm revanșa la anul. M-am înscris deja.