La început de an primesc un e-mail de la Oameni Mulțumiți. Mi se spune că sunt beneficiara unui cadou surpriză. O minivacanță la munte. Nu stau pe gânduri și confirm participarea. Vorba aceea, dacă-i cadou, cu plăcere. Odată acceptul exprimat, primesc câteva detalii. Destinația, durata, locul de îmbarcare. Însist să aflu cine-i autorul cadoului. O sa aflați, toate la timpul potrivit, îmi zice ghida. Am mai fost plecată cu oamenii ăștia, cu mulțumiții, cum le zic eu, deci nu am nici un stres. Îmi fac bagajul și hai la drum. La microbuz mă dumiresc imediat cum dau cu ochii de ceilalți participanți. Îi cunosc pe toți. Veterani, cum îi numesc eu. Adică oameni ca și mine, cu multe excursii la activ. Sunt bărbați și femei, de la foarte tineri, tineri, maturi până la seniori ca mine, ca să fiu elegantă. Toți entuziaști și bucuroși de revedere. Mergem la Bușteni la un… altfel de revelion. Revelionul Oamenilor Mulțumiți, ediția a treia. Tot ciudați, dar și ingenioși au rămas ăștia, gândesc eu. Sărbătoresc revelionul ca ospătarii și lăutarii, în luna ianuarie. Prevăd că o să fie distracție maximă. Pornim la drum. Râsete și veselie în microbuz, cât cuprinde. Ghida ne prezintă detaliile practice. Noi nici nu realizăm când au trecut cele patru ore până la pensiune. Trafic infernal. Dar… suntem fericiți. Doar conducătorul microbuzului nostru nu împărtășește fericirea noastră. Odată ajunși la pensiune, bine organizați, invadăm tot spațiul acesteia. Camerele, barul, restaurantul, frigiderul, aragazul, vesela, toate sunt la dispozitia noastră. Fiecare participant pare să aibă rolul său, de parcă se repetase totul înainte. Într-o jumătate de oră, unul fierbea țuica, altul încălzea ciorba, cineva pregătea gustările, altcineva servea la mese, totul cu o precizie de profesioniști. După ce prânzim, debarasăm că trebuie să înceapă distracția. Ca adevărații profesioniști, remarc eu iar, în sinea mea. Poți să zici că nu seamănă revelionul nostru cu cel al ospătarilor? Nu prea.

Imediat ce am scăpat de grija mâncării, toți participanții se pun pe treabă. Deschidem petrecerea cu Hora Unirii. Doar se știe, suntem noi mulțumiți, dar și patrioți. După aia încep activitățile. Unii joacă cărți, alții, alte jocuri, unii hore, alții sârbe și alții râd, râd de se clatină lampadarele. După miezul nopții mergem la culcare. Câte doi, câte doi, așa cum am fost repartizați în camere. Mâine avem iar treabă. Vine Moșu cu cadouri. Trebuie să-l primim cum se cuvine. S-a făcut deja pavoazarea incintei. Peste tot atârnă ghirlande, luminițe, globuri cu sigla Oameni Mulțumiti. Apare și Moș Crăciun, costumat ca la carte. Eu mă mir. Știam că îl cheamă Ionel. O spiridușă ne cheamă pe rând și ne dă cadouri, că am fost cuminți. Și noi, frumos îmbrăcați, facem poze, mulțumim. Încă nu spunem poezii. Mai târziu. După cadouri începe petrecerea. Muzica este super. Unii joacă iar, sârbe, hore dar și dansuri mai serioase. Când dansatorii obosesc, se împart răvașe, se mai recită poezii, și se râde, se râde, mai abitir ca ieri. A treia zi ne mai și culturalizăm. Unii la mănăstire, alții la castel, alții la telecabină sau pe pârtie, că de aia am venit la munte. Seara ne așteaptă alte provocări, zice ghida. Ceva surpriză. Un fel de joc, ceva gen urzeala tronurilor. Nimeni nu știe încă în ce constă jocul. Și am râs, și ne-am distrat. Și… am aflat.

Ajunsă acasă, am aflat și cine mi-a făcut surpriza cu minivacanța asta de i-a zis revelion. Cine altcineva decât fata mea care abia aștepta să-i povestesc cu lux de amănunte cum a fost, cum ne-am distrat. Și i-am povestit și ei cum v-am povestit și vouă. Dar ei i-am spus tot adevărul: a fost frumos, foarte frumos. Cazare, vreme, mâncare, relaxare, mișcare, ca la noi, la mulțumiți. Și am râs, și ne-am distrat. Dar să ști că unii dintre noi, am aflat pe pielea noastră, că-i adevărată vorba aia că am râs până era să facem pe noi. La propriu. Noroc că tronurile din cameră au fost la locul lor. Că dacă era vreo urzeală, era jale. Dar… totul este bine, când se termină cu bine. Aștept cu nerăbdare surpriza de la anul. Mulțumesc O.M.