Nu știu alții cum sunt, dar eu…Așa începea Ion Creangă amintirile sale. Și eu, când aud, văd sau citesc ceva care îmi merge la suflet, sunt fericită. Așa s-a întâmplat când am citit rândurile Andreei, o minunată fată, stabilită de ani buni în Canada, cu familia ei. Andreea, căreia inima i-a rămas acasă, în Militari. Judecați si voi, dacă am sau nu, dreptate:Dragostea de Romania se manifesta in multe feluri. M-am intrebat de multe ori cum se manifesta aceasta dragoste de tara la oamenii de rind. Cei care traiesc acasa, cei plecati sa lucreze prin alte tari si cei care sunt plecati de tot in alte tari. Din timiditate, nu am intrebat pe nici unul din ei. Si atunci m-am intrebat pe mine. Cum port eu Romanai in inima? Cu cinste, cu atentie, cu placere, cu liniste. Si nu vorbesc despre asta. Cind sunt la mine acasa (oricare din ele, caci am doua „acase”) aranjez masa in stil romanesc, vorbesc frumos despre romani, provoc conversatii despre istoria, geografia si cultura romaneasca; in concedii prin tari straine, caut mereu sa am un rosu-galben-albastru din flori, din servertele, din mincaruri; daca vad o urma de ceva romanesc,fotografiez, ca sa ramina in albumul vacantei.

Toate micutele intimplari si amanuntele legate de Romania le port in inima, impreuna cu copilaria din cartierul Militari si vacantele la tara, cu excursiile grozave din ultimii ani cu Oameni Mulțumiți, si cu clipele de neuitat traite acolo. Asta e Romania din inima mea. Si cind am ocazia, duc inima mea in inima Romaniei, adica in mijlocul ei. Stiti unde este centrul tarii ? La Dealul Frumos. Rămâne să îl descoperiți și voi. Vă iubesc, Andreea din Canada