În zorii celei de-a doua zi de excursie pornim iar la drum. Nu înainte să admirăm bergolele frumos și meșteșugit aranjate de edilii orașului Sebeș Alba. Un fel de arcade pline cu flori de toate culorile, aflate în centru orașului, care arătau ca niște draperii fine cu modele floarale ce nu reușeau să ascundă de ochii trecătorilor clădirile monument din zonă.

Ne îndreptăm spre Sibiu. Prima oprire va fi la Sibiel unde urmează să vizităm un muzeu al icoanelor pe sticlă. Vremea este frumoasă. Ghida ne stârnește curiozitatea cu anunțul potrivit căruia vom avea pe traseul spre casă și un obiectiv surpriză. Ne dăm cu părerea fiecare încercând să ghicim ce vom vedea. În satele prin care trecem nu ne săturăm să admirăm casele și curțile în care sunt amenajate grădini cu tot felul de flori. O diversitate de soiuri și culori, ca să nu mai zică cârcotașii că românii nu iubesc frumosul. La o răscruce de drum microbuzul virează spre stânga, iar noi avem timp să vedem în dreapta câteva indicații pentru Săcele. Notăm în fugă ce este interesant de reținut și de văzut în excursiile viitoare.

În Sibiel, ne oprim în fața bisericii ortodoxe. Este duminica și slujba este în desfășurare. Cântări îngerești răzbesc până la noi. Pe o plăcuță de la întrarea într-o clădire aflată în curtea bisericii citim: Muzeul parohial de icoane pe sticlă preot Zosim Oancea. Imediat apare și femeia care răspunde de muzeu. În două trei minute face prezentarea. Muzeul a fost înființat de preotul Oancea. Conține șase sute de icoane pe sticlă dăruite de săteni, și obiecte etnografice caracteristice zonei. Pe scară sunt fotografii cu personalități ale satului, printre care și moașa. Am rămas impresionată de ce am văzut în acest muzeu. Prezentarea nu mi s-a părut lămuritoare, așa că mi-am propus să aflu mai multe consultând netul până la următorul popas.

Când am pornit iar la drum, caut curioasă pe net să aflu mai multe despre preotul Zosim Oancea, cel care a înființat muzeul. Într-un articol semnat de Cristian Bădiliță și Ana Blandiana aflu că acesta a fost în egală măsură, om și preot. În 1948 a fost arestat, el și soția sa însărcinată. Apoi a fost deportat în Bărăgan. După paisprezece ani de suferință, la ieșirea din temniță a spus următoarele: Cel ce a avut credință s-a salvat. Cât despre muzeul căruia i-a dat viață afirma: icoana mi s-a părut dintotdeauna o împărtăşire a ochilor şi a sufletelor din bunătatea şi frumuseţea care ne leagă şi ne poartă pe toţi spre Cel ce a biruit lumea. Nu apuc să-i trimit un gând de mare respect acestui om minunat că și ajungem la Sibiu, în jurul prânzului. Ghida ne dezvălui surpriza. Vom poposi o oră la Muzeul Astra din Sibiu.

La intrare ni s-a spus că Muzeul Astra din Sibiu este unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din țara noastră. În puținul timp pe care l-am avut la dispoziție am descoperit fiecare ce-am putut. La intrare am primit un program prin care am aflat că în perioada 11-14 iulie, se desfășoară Festivalul Astra multicultural. În maratonul nostru de o oră în jurul lacului am avut parte de o plimbare în aer liber pe cinste dar și de bucuria de a participa pe negândite la unele manifestări din acest festival. Un concert susținut de o solistă lipoveancă care ne-a indemnat să ne prindem într-o horă pe cinste. O invitate a unor tinere rome, în costume tradiționale de a ne împleti părul după obiceiul lor, o discuție cu niște femei din Mahmudia care preparau bucate tradiționale. Am făcut fotografii în zona pitorească a morilor de apă și de vânt. Am admirat costumele celor ce urmau să participe până seara la festival. Acum vă întreb: ce credeți, am văzut ceva frumos, inedit și înteresant în cele două zile cu Oameni Mulțumiți?