Sat Ciocanu, locul intâlnirii Oameni lor Frumoși cu Oamenii Mulțumiți

  • 18 august 2019

De când lumea, românii au cinstit-o pe Maica Domnului cum s-au priceput ei mai bine. Doar sunt vecini cu Dânsa, aici în Grădina Maicii Domnului. Se duceau la biserică, pomenau pe cei vii și pe cei plecații, se închinau, mulțumeau și sărbătoreau. De aia, cred eu, s-a și dat zi liberă. Cum m-am născut și am crescut la oraș, mi-am dorit mereu să fiu și eu măcar odată participantă la o asemenea sărbătoare neaoșă , într-un sat. Și, dorința mi-a fost îndeplinită de mulțumiții mei. In programul de excursii pe luna august o excursie la Dambovicioara. Informațiile din program destul de generale: mergem să sărbătorim în IE, pe Sfânta Mărie, de aceea ținută obligatorie – costum popular, și ceva merinde la noi. Restul, vom vedea la fața locului. Și am văzut. In autocar, ghida detaliază programul. De la Podul Dâmbovicioarei intrăm în chei. Aici va rămâne autocarul. Vom ajunge in satul Ciocanu, unde vom participa la slujbă, apoi vom merge la o serbare câmpenească cu oamenii din sat. Să nu ne facem griji. De toate detaliile se va ocupa Ralucuța. Curioasă, întreb cine-i Ralucuța. Aflu că Raluca Busuioc este organizatoare a evenimentului. Este toată numai suflet. Lucrează la Centrul de Promovare turistică Dâmbovicioara.

Drumul până la Dâmbovicioara este o încântare. La coborârea din autocar, ne așteaptă aliniate, vreo cinci autoturisme. Lângă ele, oameni ai locului, respectoși, ne invită câte trei, câte patru să urcăm în mașinile lor, să ne ducă până la biserică la Ciocanu, că-i ceva drum de urcat. Doamne, parcă am fi rude sau prieteni buni, mă gândesc. Îl întreb pe omul în al cărui autoturism am nimerit, de unde vine denumirea satului. Omul, răspunde cu sinceritate că nu știe, spre rușinea lui, și mai e și primar, pe deasupra. Totuși, gândește, că probabil, la vremea coasei, valea răsuna de bătăile ciocanelor cu care se ascuțeau coasele. Ajungem la biserică. Slujba este în desfășurare. O mână de oameni frumoși, copii, tineri și vârstnici în costume populare ascultă cu cuviință, cuvântul preotului. Ne alăturăm și noi. Preotul Mihai, un tânăr blând, este vădit emoționat de prezența noastră. Ne vorbește despre semnificația sărbătorii, despre credință, despre tristețea sa interioară, generată de faptul că în satul său, de o frumusețe fără seamăn, au mai rămas doar treizeci de familii. Ne recită o poezie de suflet, scrisă de domnia sa. N-ai cum să nu te emoționezi.

După slujbă , localnici și vizitatori, suntem conduși la locul unde se ține serbarea- șezătoare. Observ că este vorba de Pensiunea Serafin. Suntem întâmpinați cu pâine și sare de un înger de fată, în costum popular. Așa sunt întâmpinați la noi toți oaspeții. În interior, alte surprize. Pe mesele frumos aranjate ne așteaptă produse tradiționle și bunătăți de tot felul, pregătite cu suflet de gazdele noastre. În grabă observ câteva etichete frumos aranjate în fața preparatelor, pe care scrie: Bun venit din partea noastră. Adică, a noastră, cei de la Stâna din Grind a lui Gicu lu Pipuță, Casa Larisa, Cabana Garofița Pietrei Craiului, Vila Green House, Pensiunea Dealul Sasului, Casa Mary și Mădă, Tabăra Orația, Casa Roua Florilor,Cabana Non Nobis și bineînțeles Pensiunea Serafin. Cât putem de repede, nu ne lăsăm nici noi, mulțumiții, mai prejos, și aranjăm bucatele noastre pe mese. De acum sărbătoarea poate începe. Nu înainte să exprime atât gazde cât și invitați, bucuria de a petrece ca într-o familie, o sărbătoare atât de frumoasă. Și ca la orice sărbătoare, ne-a încântat cu muzica sa, tânărul Ionuț Fintoiu. Și…am mâncat și am jucat, trei ore totul a durat…ar fi spusși poetul dacă ar fi fost de față. Ca să vă convingeți că totul este real, fiți cu ochii pe programul de excursii al agenției Oameni Mulțumiți. Eu sunt!