Recomand, cu modestie, aceste rânduri tuturor celor care caută răspunsuri potrivite la problemele cu care se confruntă în viață, zi de zi, indiferent de vârstă, ocupație, stare sociala sau civilă. Într-un cuvânt, oamenilor obișnuiți.

Eu am descoperit această sursă de înțelepciune, mai ceva decât toate sfaturile alese de pe facebook, la doi pași de București, sâmbăta trecută. La început n-am realizat unde mă aflu de fapt. Aveam în fața mea o biserică de lemn maramureșană, un parc pentru copii, ca din povești, cu băncuțe cu animăluțe, (ce-i drept din piatră), și un conac,monument istoric, de pe vremea lui Brâncoveanu. Toate te atrag în mod egal încă de la bun început. Când devi curios să afli despre ce este vorba te întâmpină o măicuță de poveste dornică să te lămurească.

Plină de bunăvoință, măicuța prezintă pe rând istoria fiecărui loc în parte. Ascult explicațiile măicuței despre biserică, și nu contenesc să-mi iau ochii de la o superbă icoană a Sfintei Mucenițe Filofteia. Apoi mă las purtată într-o expunere deloc savantă despre viață, despre probleme de tot felul care apar dar și despre rezolvări simple, la îndemâna oricui.

În drum spre conac o întreb pe măicuță despre parc. Îmi explică faptul că acesta este destinat copiilor din zonă, dar și celor care insoțiți de profesorii lor vor să îmbine joaca cu ceva istorie, cu cunoașterea tradițiilor strămoșești, cu dragostea pentru frumos și de neam.

La sfârșit, în interiorul conacului amenajat ca un muzeu, care așteaptă restaurarea, măicuța ne servește cu o prăjitură și un suc. Totul cât se poate de firesc. La plecare o întreb sfioasă cum o cheamă. Filofteia, îmi răspunde cu modestie. Eram sigură, răspund eu repede. Semănați foarte bine cu icoana Sfintei, aflate în mănăstire.

Pe drumul de întoarcere mă gândesc la locul descoperit, Centrul pastoral-cultural Gavriil Drugănescu, aflat la doi pași de București, doar la treizeci de Kilometri de București, pe autostrada București-Pitești, în comuna Stoenești.