Maramureș

  • 1 mai 2018

Nu am participat la excursia mult comentată a Oamenilor Mulțumiți, din Maramureș, rămasă de pomină. Dar atâtea lucruri, povestite de cei care au fost prezenți atunci, au făcut ca tabloul a ceea ce au trăit aceștia să se insinueze, pic cu pic, și în imaginația mea. Am putut răspunde, uneori, chiar la întrebări legate de acel eveniment. Cu toate astea, a trebuit să citesc un text, o minune de descriere a Andreei Bojincă, o participantă la acea aventură, ca tabloul să fie complet. Apreciați și domniile voastre dacă am sau nu dreptate:

Excursia din Maramures a fost ca un vârtej amețitor, ca o întoarcere magică la copilarie, despre care se povestește și acum . Ceea ce a facut-o atât de populară, de comentată și rememorată, urmează să aflați.

Ploaia din telescaun. O ploaie cu soare și cu grindină în același timp, o ploaie care biciuia pielea și trezea spiritul, îndemna deopotrivă la rugaciune și la poftă de viață, o ploaie iscata din senin, la capătul traseului ce coboara de la Cascada Cailor; o ploaie cum mulți dintre noi nu am mai trăit vreodată. Sub scaunelele suspendate de sirma ce părea atunci un firicel de ață, șuvoaiele de apa se formau instantaneu, se uneau și se despărțeau după bunul lor plac, dansau după cum le cânta ropotul trimis de cer. Am savurat la maxim spectacolul naturii, m-am minunat și am fotografiat mintal imaginea căci era o nebunie a cuteza să scotocești după telefon în acele clipe. Ca sa iau cu mine ceva palpabil, am dat drumul pe pajiște, pastilelor de vitamina C, și în borcăneul rămas gol am strâns … apa de ploaie, ce altceva? A urmat sticla de palinca golită în autocar, cu participarea tuturor celor prezenți, sticla care nu se știa exact a cui este, dar s-a aflat ulterior că era pentru șeful unei turiste, șef ce s-a declarat încântat că licoarea a creat amintiri de neuitat și a înveselit niște oameni multumiti