Cu două zile înainte de Revelion dăm o fugă la Brașov cu gândul rostit sau nu, de a spori mulțumirea noastră și de a mulțumi. Că doar nu întâmplător ni se spune Oameni mulțumiți. Grăbiți să ajungem la destinație ca să ne bucurăm cât mai mult de această zi, pornim la drum dis de dimineață. După vreo oră constatăm că graba noastră este zadarnică. Bucuroși, entuziaști, curioși, am pierdut din vedere că pe DN1, timpul se măsoară diferit. Se merge în coloană, vreo două ore. Spre surprinderea mea, tovarășii mei de drum, nu sunt preocupați deloc de acest inconvenient. În autocar se aud răsete, glume și se fac comentarii cu privire la bucuria și uimirea față de ce ne oferă nouă natura. Peisaje de vis, ninsoare cu soare, frumusețe fără de margini.

Ajungem pe la prânz la Brașov, destinația aleasă. Coborâm din autocar copleșiți de emoția de a revedea acest oraș, cine știe după câtă vreme. Vremea ține cu noi. Ninge liniștit dar nu este frig. În Piața sfatului ne întâmpină un brad uriaș, frumos decorat, care parcă ne zâmbește. Căsuțe de poveste cu frumuseți și bunătăți, parcă ne fac cu ochiul. Și fără să prindem de veste începe magia. În ce a constat magia? Ce, parcă poți să o definești? O fi fost poate, emoția de a păși după zeci de ani în Biserica Neagră? Să fi fost oare bucuria copilărească a unor oameni în toată firea de a se strecura în șir indian pe Strada Sforii, cea mai îngustă stradă din Europa? Sau o fi fost seninătatea fiecăruia dintre noi, că am regăsit bucuria cea fără de griji a copilului ce-am fost, la descoperirea căsuțelor cu turtă dulce frumos meșteșugită? Poate, toate la un loc?

Și parcă ai vrea să nu lași să treacă prea repede această stare. Cum altfel, decât așa cum știm noi să petrecem? Cu muzică, dans, mâncare bună, un păhărel, ca de fiecare dată când sărbătorim pe cineva din grupul nostru cu tort, șampanie și urări. Să fie de vină magia Brașovului sau constatarea că și în anul acesta ne-am îmbogățit cu mulțumiri? Și iar mă pun pe cugetat. Ce norocoasă sunt că i-am descoperit! Câte bucurii la care nici nu m-am gândit mi-au oferit mulțumiții aștia! Și mereu ni se alătură alții și alții. Oare ce ingredient secret pun Irena, cu Rodica și Cristi al lor, în cafeaua de dimineață? Trebuie să cercetez mai atent. Așa că nu-i las de capul lor. Voi fi cu ochii pe ei și anul următor!