După cum am promis, în aceaste neobișnuite zile, am să vă *plimb*, vreți, nu vreți, tot în universul mulțumiților mei. De ce? Pentru că mai ales acum, am constatat că, împreună cu ei, trec mai ușor de la o zi la alta, peste grijile care mă apasă, ca și pe voi, de altfel. Așa că astăzi, mi-am propus să vă povestesc , cu amănunte, adică doar cu cele pe care mi le amintesc, despre aniversările unei Doamne…
Mi-au trebuit, sinceră să fiu, vreo două, trei excursii, ce-i drept, să mă dumiresc ce și cum… De observat, am observat-o pe Doamna cu pricina, din prima excursie la care am participat. La Dervent și la Sfântul Andrei, în Dobrogea.. Acum patru ani. O Doamnă, cam de vârsta mea, dar care părea mult, mult mai tânără ca mine, mai plină de viață, mai elegantă, mai discretă, mai distinsă….Măi să fie, mă gândeam. Cine o mai fi și cucoana asta? Las că aflu eu, data viitoare. Și, în excursia de la Corbii de Piatră, din primăvara viitoare, am aflat cine-i misterioasa. Nici mai mult, nici mai puțin decât…mama Irenei. Doamna Nini. Hm!..Asta da surpriză…
Până în toamna aceluiași an, când am plecat în Grecia, nu ne-am mai intersectat. Atunci am aflat de pierderea pe care o suferise. Tristețea îi invadase tot sufletul. Femeia plină de viață pe care o observasem, era copleșită de plecarea celui drag ei. Oricât m-aș fi străduit, cu greu am reușit să-i aduc, când și când, câte un zâmbet pe figura ei tristă. Nu m-am lăsat, și ori de câte ori se ivea ocazia să fim aproape, îi vorbeam despre mine, despre copii, despre soțul meu, despre văduvie. Nu știu cum s-a făcut, dar excursie după excursie, am început să ne apropiem. Și..din povestire în povestire, am descoperit că viețile noastre s-au intersectat adesea, fără explicație. De la cartierul în care am copilărit, de la vecinătatea în care am locuit la tinerețe și acum, de la locul, anul și ziua în care am născut fiecare dintre noi câte o fată… Ce mai, bine spunea un înțelept: nu există coincidețențe, ci numai situații în care Dumnezeu, vrea să rămână anonim…
An după an, am sărbătorit-o pe Nini de ziua ei, împreună cu familia ei, ca prieteni, ba acasă la ea, ba în natură, după cum putem revedea și azi în imaginile de pe FB, făcute la fiecare aniversare.
Dar, fără doar și poate, cea mai tare este sărbătoarea de azi. În situația critică în care ne aflăm, datorită strădaniei și iubirii fiicelor ei, ale întregii familii, vom participa și noi, familia lărgită a mulțumiților, la ora anunțată, la tradiționala urare de: La mulți ani! Și la tăierea tortului. Ce să mai zici și de minunea asta? Așa că, dacă sunteți liberi, vă invităm și pe voi, dragi cititori, să ciocniți un pahar alături de noi. Și să ne punem o dorință, ca de revelion: Să ne ajute Dumnezeu să trecem peste toată situația asta grea, fără pierderi.
Mulțumesc, Irena, că și în această situație grea, te-ai străduit să-i faci o bucurie mamei tale, și ne-ai invitat și pe noi. Încă odată, La mulți ani, buni și fără griji! Sunt convinsă că ne vom bucura și în anii viitori. Așa să ne ajute, Dumnezeu!